„Suntem mărginiți, limitați și avem scăderi, dar dincolo de toate astea un copil poate să simtă dragostea ta. Asta e mai presus de orice.” - Violeta Nedelcu, conector și creator de educație

Violeta Daniela Nedelcu este profesoară la Școala Gimnazială nr. 2 „Diaconu Coresi” din Brașov și are o experiență profesională de 29 de ani. Este mamă a două fete, de 25 și 32 de ani, iar în camera din care le predă acum copiilor, pe unul dintre pereți, este un tablou pictat de fiica cea mică, copilăria în viziunea ei. 

Pasiunea pentru profesia aleasă s-a materializat de-a lungul carierei prin cărți cu subiecte de examen la limba română pentru Evaluarea Națională. Vrea ca în viitor să scrie o carte biografică, o retrospectivă despre legătura cu familia din Vatra Dornei, despre mama sa, în special, de la care a moștenit pasiunea pentru literatură, conexiunea cu satul românesc și distanțarea generației cu cheia la gât de mediul rural. A început cu o povestire despre mătușa Marița, publicată la începutul pandemiei. Anul trecut a început și un volum de poezii, dar cum timpul liber e aproape inexistent acum, cele două cărți sunt în așteptare.

Un sistem de educație valoros prin profesori - implicare în comunitate

Acum, mai mult ca oricând, Violeta simte că e nevoie de sprijin și recunoașterea muncii profesorilor de către autoritățile centrale, pentru că mulți își dedică timpul aproape în întregime adaptării la noile tehnici de predare pentru a face învățarea cu sens. Dar mai ales de o recunoaștere a muncii profesorilor din mediul rural sau care predau în comunități vulnerabile. „Dacă iei copilul de la nota 2 și îl duci la nota 6, el locuiește la groapa de gunoi, părintele îl împinge de la spate să meargă la școală, vezi că se spală pe mânuțe cu săpun când ajunge la ore, acolo nu e progres? Progres înseamnă doar când ai olimpici?” 

Avem un sistem de educație valoros prin oamenii lui, spune Violeta. Își dă din timp pentru a arăta munca altora și împarte cu comunitatea atunci când descoperă lucruri care o inspiră și sunt făcute de alți profesori. 

 „Eu îmi împart efortul în două direcții: ce fac la clasă și ce fac pentru comunitate. Scriu despre ei când descopăr că cineva face ceva, dau mai departe dacă mă inspiră. Dacă suntem atenți, vedem în jur mulți profesori talentați și implicați, doar că ei nu ies în față. Eu încerc să aduc în față oameni obișnuiți, dar care sunt extraordinari. Am văzut multă strălucire de-a lungul anilor.”

Este alumnă Aspire Teachers din 2016. Experiența pe care a trăit-o și oportunitățile la care a fost expusă au făcut-o să se simtă valorizată, iar trainingurile la care a participat au inspirat-o să creeze grupul de Facebook „Inspirație pentru școală”, cu scopul de a aduce împreună profesori din toată țara ca să învețe unii de la alții.  „L-am creat după Aspire Teachers pentru că m-a inspirat legătura creată cu profesorii. La Aspire m-am simțit văzută după mulți ani, programul a avut mare impact asupra mea pentru că a fost un moment de conștientizare a valorilor mele. Atunci au înflorit proiecte și colaborări între profesori.” Tot din dorința de a împărți cu profesorii informații noi, la începutul pandemiei și-a făcut un blog, Pe aripile fanteziei, unde scrie despre metodele sau proiectele făcute la clasă. 

Crede în învățarea constantă și în puterea noilor oportunități aduse în fața elevilor. În trei ani, a organizat șapte ateliere de învățare non-formală la Biblioteca Județeană din Brașov unde a invitat profesori și specialiști în educație din toată țara.

În școala online, a adus invitați în fața copiilor, pentru diversificare. Printre ei a fost Olimpia Meșa care le-a vorbit copiilor despre învățare, Anamaria Guguian care a dansat cu copiii când toți erau închiși în casă din cauza stării de urgență, sau Mihai Ionuț Grăjdeanu care a susținut un atelier de bandă desenată. De 1 iunie, a avut o activitate „Cercurile bucuriei” împreună cu profesorul de fizică, Cristina Nicolăiță, la care au invitat-o pe scriitoarea SF Ana Maria Borlan. 

Apoi, Violeta a creat un atelier împreună cu Melania Luana Butnariu, una dintre bibliotecare, în urma căruia a rezultat un copac făcut din colaje cu poveștile spuse de copii. Proiectul a fost inclus în ghidul UNESCO la metode de bune practici din mediul preuniversitar.

Creator de educație și metode non-formale de a apropia elevii de limba română

Foto: Violeta Nedelcu

Violeta predă în scenariul roșu și petrece multe ore din zi online. Pe lângă orele cu copiii, dedică mult timp pentru pregătirea și crearea lor. „Ori caut, ori creez materiale pentru că vreau să-i atrag, să le placă, și tot simt că nu e de ajuns pentru ca ei tânjesc după școală, după clasă, acesta este adevărul. După cinci ore online sunt praf și pulbere, am zile când uit să mănânc.”

În perioada de pandemie a realizat că simpla prezență la școală a elevilor asigură o parte din învățare. Predă la clasele V-VIII și o îngrijorează în special absentarea câtorva elevi din clasa a VII-a. A discutat cu directorul școlii și cu părinții, însă unii sunt atât de ocupați cu munca, încât nu au niciun control asupra felului în care copiii își petrec orele acasă. 

Dezvoltarea socio-emoțională a elevilor este o prioritate pentru Violeta. Orele încep cu momente de reconectare între elevi, mai ales în zilele de luni, creează un cadru prin care să-i apropie mai ușor de limba română, fie că e vorba de exerciții de limbă pe ritmuri de muzică ori jocuri. 

 La începutul anului școlar, cu elevii claselor a VII-a și a VIII-a a stabilit că vor învăța prin puterea cuvintelor și proiecte care să stimuleze creativitatea prin învățare experiențială. Elevii din clasa a VII-a au învățat lecția despre propoziție, frază și conjuncție, prin crearea unor hărți mentale în Coggle cu ajutorul unor texte de proză sau lirice. 

Vrea să facă învățarea ușoară și cu sens pentru elevi, dar și să sporească interesul pentru literatură. Cu cei din clasa a V-a a ales să citească „Prostia Omenească” și „Harry Potter”. Apoi școala a intrat în scenariul roșu, se apropia Halloween-ul, iar Violeta le-a cerut să facă prezentarea unui personaj în proză sau versuri. 

„Un copil era bolnav și mi-a trimis înregistrarea, era savuros. Își făcuse o barbă din vată și imita personajul perfect cu ajutorul unei jucării în formă de porcușor. Am urmărit niște competențe cu această ocazie, dar mi-am dat seama ca e incomplet pentru ce îmi propusesem, am văzut că trebuie să îmbunătățesc lucrul în echipă. Așa că le-am cerut celor din echipa „Harry Potter” o prezentare în Jamboard apelând la tehnica întrebărilor. Am văzut progres când întrebările despre personaj se transformaseră în unele de tipul: De ce crezi tu că? Atunci am simțit că am făcut munca mai bine.”

Înainte de școala online, obișnuia să facă recapitularea la clasa a VIII-a pe ritmuri de muzică. „Ziceam: Haideți, copii, în picioare. Astăzi, recapitulăm conjuncțiile coordonatoare și cântam: și, nici, precum, și. Și ei răspundeau cântând: da, iar, însă, și. Deci teorie și ritm. A fost fain momentul, au fost patru minute de dezghețare. Pentru elevi sunt importante, mi-au zis că ar vrea ca noi, profesorii, să avem aceeași atitudine și raportare creativă la învățare.”

„Asta nu se poate să nu fi simțit.”, spune Violeta întrebată dacă a făcut greșeli de-a lungul timpului în meseria ei. Anul trecut, făcând un atelier cu părinții, despre recompensă și pedeapsă, și-a amintit de momentul în care a certat elevii de la o clasă de-a V-a pentru că nu învățau și făceau gălăgie la oră.

„Aveam o clasă de a V-a numeroasă, cu 33 de elevi. Dar eu nu știam că ei vin de la cel puțin două învățătoare, că nu se cunosc între ei. Unul spunea că învățarea să fie într-un fel, altul în alt fel, mă uitam la ei și nu-mi venea să cred. Eu pornesc mai întâi cu făurirea de relații, pentru că profesorul este un arhitect pentru o învățare vizibilă și invizibilă, fiindcă aici includem relațiile. A doua zi le-am zis că nu a fost în regulă cum i-am certat. Și un copil mi-a zis: Dumneavoastră vă pasă. Și am realizat că elevul a simțit că îi cert fiindcă îmi pasă. Am învățat să le vorbesc deschis când greșesc, conștientă fiind că asta înseamnă expunerea unor vulnerabilități.” 

Crede că școala trebuie să fie centrul de dezvoltare al comunității, iar competențele elevilor să se vadă apoi în societate. „Competența nu înseamnă numai cunoștințe, nu vreau să-mi spui definiția predicatului. Mă interesează să aplici asta și să ai și o atitudine corectă. Și la capitolul atitudini încă mai avem de lucru, pentru că văd multe lipsuri în jurul meu. Și atunci mă întreb deseori cum să fac ca școala să devină centrul comunității? Fiindcă nu se poate numai din interior.” 

Proiecte adaptate la nevoile elevilor

Foto: proiecte realizate de elevi

De-a lungul timpului a învățat să se schimbe odată cu elevii. Un moment profund de conștientizare a fost în urmă cu doi ani, când și-a dat seama că unii elevi se confruntă cu depresie și că e nevoie să-și adapteze metodele de predare și învățare, astfel încât să răspundă nevoilor lor ca indivizi. Atunci a început să se implice în proiecte internaționale, My magical dust, de învățare transdisciplinară, și Innovate your dreams, un proiect STEM cu scopul de a „descoperi” noi locuri de muncă, în contextul dezvoltării și accentuării rolului tehnologiei în transformarea lumii.

„Proiectul My magical dust lega anxietatea și depresia de interesul copiilor pentru cosmos, urmărind mai multe obiective: studierea în profunzime, lucrul în echipă, lucruri care i-a ajutat foarte tare pe elevi să-și conștientizeze stările. Știam că unii elevi se confruntă cu depresia și am urmărit să-și schimbe raportarea la aceste stări. Au înțeles că nici gaura neagră nu e doar o gaură neagră, există și acolo praf alb sau puncte albe. Gaura neagră era asemănată cu depresia în care te cufunzi și te însingurează. I-am întrebat apoi ce cred ei că este o gaură neagră raportat la un copil? Și au spus că e un copil nou, care a găsit sprijinul părinților sau al prietenilor, este o șansă la altă viață. Atunci a fost un moment în care eu am schimbat mai mult abordarea, îndreptându-mă și mai mult spre acest tip de proiecte, fiind atrasă de învățarea bazată pe proiect.”

Cele două proiecte au încurajat-o pe Violeta să creeze unul propriu „Eu, noi și lumea în care trăim”, datorită căruia a fost premiată de Ministerul Educației prin proiectul „Creatori în educație”. A urmărit să demonstreze legătura literaturii și a poeziei cu viața, și rolul imaginației în învățare pentru educația tinerilor. „Așa lucrez eu, văd nevoi, apoi îmi pun întrebări, încep să caut resurse și apoi creez. După acel proiect, am învățat că trebuie să te readaptezi de câte ori e nevoie. Clasa ți-o cere.”

Tot din dorința de a-i determina pe elevi să vorbească deschis despre stările prin care trec, a făcut și trei seminarii din proiectul „Spunem da unei vieți fericite”, bazat pe caietul elevului elaborat de Organizația Salvați Copiii România. Obiectivul a fost prevenirea și combaterea consumului de droguri. Elevii au învățat despre stima de sine, pentru a conștientiza pe ce fond apar tentațiile, reprezentată sub forma unei umbrele; despre floarea sănătății în care au discutat despre sănătatea emoțională, fizică, socială; și despre decizii, seminar în cadrul căruia au învățat să se gândească la consecințele acțiunii lor. 

„Feedback-ul elevilor e foarte valoros, mi-au transmis că au ajuns să conștientizeze că trebuie să fie atenți când primesc o propunere de acest gen, gândindu-se la decizia pe care o iau și ce implică ea apoi.”

Cum știi că ai impact?

Violeta spune că sistemul de educație poate fi îmbunătățit semnificativ dacă fiecare elev merge la școală sătul, că astfel se creează un cadru sănătos pentru învățare. „E o nevoie de bază, dacă este acoperită, putem putem lucra mai departe. Noi nu avem toți elevii sătui, în primul rând.”

Motivația de a continua în fiecare zi vine de la elevi. Măsoară impactul asupra lor prin rezultatele la examenele naționale și legătura pe care o menține vie peste ani. „Indiferent de clasa pe care am avut-o, copiii au luat examenele. Și prin faptul că mă caută peste ani, țin să mă recunoască ca mentor, sau am elevi de liceu care mă caută și îmi cer sfaturi.”

Violeta urmărește să-i motiveze pe elevi, să fie atentă la nevoile lor și îi încurajează să-și urmărească pasiunile. După ce a participat la o emisiune online, în urmă cu câteva zile, a primit un mesaj de la o fostă elevă, acum în clasa a X-a, pe care a încurajat-o în școala generală să-și urmeze pasiunea pentru fotografie.

„«Eu nu aș fi luat în considerare faptul că am talent dacă nu ați fost dumneavoastră profesoara mea. Dacă nu m-ați fi încurajat, nu aș fi avut încredere în mine. Sunteți mentorul meu și nu cred că am să găsesc un profesor care să mă influențeze mai tare decât m-ați influențat dumneavoastră, cu toată sinceritatea v-o spun. Sunteți memorabilă și am simțit profund dragostea dumneavoastră toți acești ani.»”

„Nu mi-a venit să cred că a putut să-mi scrie astfel. M-a impresionat. Am realizat că suntem mărginiți, limitați și avem scăderi, dar dincolo de toate astea un copil poate să simtă dragostea ta. Până la urmă asta e mai presus de orice.”

Text de: Roxana Tănăsachi