„Mă upgradez în ritm cu elevii mei” - Marius Lobază, profesor de matematică și mentor pentru generații de elevi
Marius Lobază este profesor de matematică la Colegiul Național Bănățean din Timișoara. S-a născut în Oradea, dar s-a mutat împreună cu familia în Timișoara când era în clasa a XI-a. După o excursie cu clasa în orașul de pe Bega, în școala generală, și-a spus că este locul în care vrea să trăiască.
La școală a fost elevul bun la toate materiile, dar matematica i-a plăcut dintotdeauna. În clasa a V-a le-a spus părinților că vrea să devină profesor de matematică. „Era materia care îmi dădea cea mai mare satisfacție. Găsesc în matematică precizie, claritate, diversitate în soluții posibile și provocare. Când eram copil, de multe ori visam noaptea rezolvarea unei probleme, mă trezeam și mă puneam la birou să o scriu. În copilărie, când mă simțeam obosit, luam o culegere și rezolvam probleme să mă relaxez.”
Foto: Marius Lobază, arhivă personală
Este profesor de 27 de ani și matematica încă nu l-a dezamăgit. În biroul său și-a amenajat un studio din care nu lipesesc tabla interactivă, videoproiectorul, camera web, cele necesare pentru a continua școala online. După ore mai are, uneori, și cursuri pentru profesori, în calitate de formator la Casa Corpului Didactic, iar apoi începe pregătirea materialelor pentru a doua zi.
Marius este și diriginte la clasa a XI-a, o altă generație pe care o îndrumă până la absolvire. Are ore la gimnaziu și liceu, iar în perioada de dinainte de pandemie desfășura activități de la clasele primare, la centrul de excelență la matematică, până la clasa a XII-a. Spune că toate ciclurile de învățământ sunt fascinante în felul lor și deseori a aplicat o metodă de predare la toate clasele ca să vadă cum reacționează fiecare. „La primar, reacțiile copiilor sunt fantastice, pentru că bucuria descoperirii este foarte mare. La gimnaziu există încântare, plăcere, un feedback rapid, iar la liceu, matematica în sine e frumoasă. Fiecare își are părțile sale bune.”
Pasiunea pentru tehnologie, apărută ca răspuns la nevoile elevilor
În scenariul online, principala problemă este lipsa feedback-ului, spune Marius, pentru că e foarte greu să afle cum gândește în profunzime fiecare elev. „De multe ori parcă vorbești cu peretele, nu ai acces la ce se întâmplă. Eu am tot felul de instrumente prin care verific modul în care elevii au înțeles, dar asta presupune o muncă suplimentară destul de amplă.”
Când alege o temă pe care vrea să o aplice la clasă, Marius o studiază singur înainte și apoi solicită feedback elevilor, adaptând mereu predarea. Trecerea în online nu a fost dificilă, pentru că folosește tehnologia de peste 14 ani în predare, inclusiv tabla interactivă. Orele sale încep adeseori cu un videoclip muzical, motivațional sau o animație. Apoi, câteva minute sunt alocate discuțiilor libere, timp în care elevii îl pot întreba ce vor, de cele mai multe ori despre provocările cu care Marius îi stimulează aproape zilnic.
De exemplu, până pe 24 decembrie, a făcut jocuri cu probleme cu tematică de Crăciun, iar elevii au trimis rezolvarea pe email până la finalul zilei. „Primii care răspund primesc un 10 parțial. E o întreagă luptă în descoperirea rezolvărilor. Sunt probleme din programa școlară pe care le-am adaptat la atmosfera de sărbătoare și prin care, pe lângă ideea de Crăciun, aplic metoda flipped classroom, adică acea situație în care pun problema copilului înainte, el se străduiește să o rezolve și în oră o discutăm și o finisăm.”
Pasiunea pentru tehnologie a crescut și ca răspuns la nevoile elevilor. A început să învețe cum funcționează diferite aplicații sau gadget-uri în urmă cu 14 ani, când un grup de elevi l-a rugat să-i ajute la un concurs de table interactive. În urma sprijinului oferit, elevii au fost premiați, iar o facultate timișoreană l-a sponsorizat cu o tablă interactivă pentru a continua descoperirile digitale alături de copii.
De atunci, a început să vadă partea educativă din fiecare instrument digital, inclusiv a telefoanelor mobile pe care acum le folosește ca să își apropie mai tare elevii de matematică. Între timp, Marius și-a creat un canal de YouTube unde încarcă unele lecții, tutoriale sau prezentări utile pentru profesori. „Am început și eu să mă upgradez în ritm cu elevii mei. Am învățat multe de la ei, ei de la mine, și în felul acesta am descoperit că telefonul nu este o jucărie, ci un instrument de lucru. Cu ajutorul telefonului, elevii au învățat că pot să rezolve probleme dificile de matematică, să caute soluții sau să facă filme.”
De exemplu, la capitolul asemănarea triunghiurilor, Marius i-a pus pe elevi să măsoare matematic înălțimea catedralei din Timișoara sau pe cea a hotelului Continental de la nivelul solului, iar tema finală a fost un videoclip în care să explice cum au procedat. I-a provocat nu doar să aprofundeze teorema lui Thales, ori teorema fundamentală a asemănării, dar și să monteze un video și să lucreze în echipă.
Foto: Elevii în timpul proiectului
Foto: Planul pentru proiect
„Au descoperit că poți să măsori înălțimea hotelului Continental simplu: măsurând distanța de la nivelul solului pe care mă deplasez, punând un alt copil în fața mea și uitându-mă pe lângă capul lui să văd vârful hotelului. În felul acesta, creez un triunghi asemenea cu triunghiul dat și prin raportul de asemănare, aflăm înălțimea. Finalizarea proiectului însemna atât calculul în sine, cu aproximare, cât și filmulețul de prezentare despre cum și-a lucrat fiecare sarcinile. Au ieșit niște filmulețe deosebite.”
Prin metodele folosite, își propune ca elevii să vadă aplicabilitatea matematicii în viața lor de zi cu zi, ceea ce urmăresc și testele internaționale, precum PISA: măsurarea modului de rezolvare a unor probleme din viața reală, cu ajutorul matematicii. În plus, Marius organizează concursuri județene de matematică aplicată, prin care elevii descoperă că este o disciplină care are continuitate și se predă integrat cu alte discipline, precum fizica sau chimia. „Zilele trecute am discutat despre bijuterii și despre ce înseamnă un aliaj cu cei mici. Copilul trebuie să înțeleagă lucrurile astea, altfel sunt doar niște numere cu care nu știe ce să facă.”
În perioada martie-iunie a trimis periodic chestionare către părinți și elevi în care le-a cerut părerea despre cum să aibă loc orele, astfel încât să nu-i obosească printr-o expunere îndelungată în fața calculatoarelor, dar să-și atingă și obiectivele stabilite. Începând cu noul an școlar, orele sale de matematică sunt organizate ca module în care se alternează activitățile și metoda de lucru o dată la 15 minute, iar elevii nu simt ora ca pe un efort, fiindcă le place dinamismul creat. Fiecare oră e gândită înainte ca un scenariu, după care curg activitățile la clasă, cu jocuri, predări ale unor noțiuni, formarea unor competențe, utilizarea unei glume sau povești.
Succesul unui profesor - adaptarea la nou
În aproape trei decenii de carieră, Marius a avut contribuții în peste 60 de publicații, printre care cărți de exerciții, jocuri, activități pentru clasele primare sau auxiliare. O agendă școlară care includea un memorator de matematică și română pentru anii terminali a fost de mare succes, fiind retipărită timp de 10 ani.
Inspirația o găsește în tot ce citește ori vede în jurul său. La începutul carierei, când era profesor în comuna Pișchia, județul Timiș, a văzut un magazin care se numea Domino. Când a ajuns acasă, a făcut un joc pe care l-a numit Domino Matematic, cu diferite operații și rezultate.
„L-am desenat cu tuș pe o hârtie, m-am dus cu el la tipografie și am reușit să fac un număr de 1.000 de jocuri care s-au vândut în toată țara. N-am găsit pe nimeni care să-mi facă tăblițele-suport, așa că le-am făcut eu în pod, împreună cu toată familia. Și a ieșit un joc fantastic care a avut succes foarte mare, dar nu am reușit să-l brevetez fiindcă era scump.”
Marius crede că succesul unui profesor depinde și de puterea de adaptare la tot ce este nou, alături de o continuă dorință de a deveni mai bun. De prin anii 2000 a început să participe la proiecte internaționale care l-au purtat în diferite țări europene.
Alpe-Adria este unul dintre concursurile pluridisciplinare la care a participat alături de școli din Italia, Slovenia, Austria și Croația. Au fost 11 discipline de concurs, de la volei până la matematică, iar în fiecare an se desfășura într-una din școlile participante. Inclusiv Colegiul Bănățean a găzduit concursul. Marius spune că experiența i-a oferit nu doar colaborări foarte bune cu profesori de matematică din alte țări, dar mai ales idei și exemple de cum se desfășoară orele de matematică în alte țări europene. Asta l-a motivat să înceapă să găsească tot mai multe aplicații ale disciplinei sale.
Un alt proiect care i-a rămas în minte este schimbul de experiență în orășelele de la marginea Barcelonei, unde a văzut cum se face reconversia profesională cu ajutorul fondurilor europene și cum poate fi dezvoltat de la zero învățământul tehnic. Acolo a văzut cum se organizează instituțiile de învățământ pentru a răspunde unor nevoi clare din societate, cum e aceea de a dezvolta forță de muncă calificată pentru combaterea șomajului din zonă.
„Puțini știu că în zona Barcelonei, în anii 1980 a fost un dezastru economic total pentru că ei erau axați pe industria de confecții. Când Marocul a devenit frecventabil, toate industriile de confecții s-au mutat acolo. În zona Barcelonei a fost un șomaj imens. Au reușit să facă centre de conversie și reconversie datorită fondurilor europene. Așa au scăzut numărul de șomeri și au dezvoltat firmele mici prin absorbția acestora. A fost o experiență fantastică.” O vizită similară a fost cea din Bari, în sudul Italiei, realizată printr-o firmă de formare, unde a văzut cum școlile colaborau strâns cu primăria în realizarea activităților.
Din 2017 este membru Aspire Teachers. După experiențele internaționale, voia o comunitate cu care să simtă că poate împărtăși din cele învățate. Dar în special căuta oameni cu aceeași viziune și pasiune pentru a deveni mai bun în fața elevilor. „Surpriza a fost că m-au acceptat în comunitate și am găsit oameni la fel de nebuni ca mine prin toată țara. Aici sunt niște profesori extraordinari care își pun amprenta acolo unde lucrează. Munca lor arată cum ar trebui să arate școala.”
Formarea inițială a profesorilor și o proporție mai bună elevi-profesori, schimbările pe care le vrea în școala românească
Dacă ar putea să facă schimbări la nivel de sistem, ar începe cu formarea inițială a profesorilor fiindcă sunt formați pentru disciplina pe care o predau, dar nu și pentru rolul de profesor sau diriginte, spune Marius. „Suntem blocați într-un sistem în care formăm matematicieni, fizicieni, chimiști, și nu formăm profesori.”
Foto: Mariuz Lobază în timpul orelor online cu elevii
Al doilea lucru pe care l-ar schimba ar fi reducerea numărului de elevi în clasă, asemenea altor școli din Occident care au ajuns la concluzia că ori măresc numărul de profesori la clasă și iau profesori de sprijin, ori micșorează numărul de elevi în clasă. „Noi nu facem nici una, nici alta și avem clase mamut, cu un singur profesor care trebuie să se ocupe și de copiii cu CES, și de olimpici. Și asta este foarte greu de realizat.”
Își măsoară impactul asupra elevilor prin competențele pe care vede că le dezvoltă, dar și prin relațiile vii pe care le păstrează peste ani cu ei. Elevii i-au adus întotdeauna mari satisfacții, căci simte cum își pune amprenta pe dezvoltarea lor, aceștia ajungând să gândească asemănător, să aibă inițiative și autonomie în învățare, aspecte menționate și de părinții elevilor.
Marius are o experiență diversă: a fost lider de sindicat pentru studenți la Facultatea de Matematică și Informatică de la Universitatea de Vest din Timișoara, apoi pentru profesori, din 2008, când a vrut să se solidarizeze cu alți colegi pentru a-și apăra drepturile. Știe că educația nu înseamnă numai materia pe care o predă. Abilitățile de leadership sau cele de comunicare contează foarte mult și de aceea ține cu ei și ore de dezvoltare personală, prin care îi ajută să aibă mai multă încredere în sine și să lucreze mai bine în echipă.
Când a luat clasa la care este diriginte, într-a IX-a, Marius a discutat cu elevii despre tipurile de personalitate și cum să se facă ascultați de către cei din jur. Avea în clasă o elevă care juca volei de performanță, era căpitanul echipei și se confrunta cu o problemă: celelalte fete din echipă nu o ascultau și avea tot felul de conflicte cu restul echipei.
„Mi-a spus că a aplicat ce-i spusesem la dirigenție, despre cum să comunice și cum să se adapteze celui cu care stă de vorbă. Și-a schimbat radical atitudinea la echipa de volei și acum este căpitanul de care toată lumea ascultă. A fost un lucru deosebit că în cinci-șase luni, fata a evoluat și a reușit. Sunt lucruri deosebite și pentru asta merită să fii profesor. Consider că pentru a pregăti generația de mâine trebuie, ca profesori, să fim în pas cu vremurile sau chiar cu un pas înainte.”
Interviu realizat de Roxana Tănăsachi