„Când ești provocat, reușești să depășești niște limite și așa treci la nivelul următor"

- Interviu cu Cristina Ștefan, profesoară de matematică la Școala Gimnazială Ghimbav

Foto: Cristina Ștefan (arhivă personală)

Am cunoscut-o pe Cristina Ștefan ca participantă la programul de formare DataMathLab. Predă matematica la clasele de gimnaziu ale școlii din Ghimbav din județul Brașov, școală pe care și ea a absolvit-o și unde acum e colegă cu unii dintre foștii săi profesori. 

Cristina își ghidează elevii prin programa de matematică și caută mereu modalități de a-i menține conectați la subiect și de a le insufla pasiune pentru învățare. Spune că încurajează elevii să descopere conceptele matematice, să le exploreze și să le înțeleagă în profunzime, în loc  să le impună informațiile prin memorare. 

Într-un dialog deschis, ne-a împărtășit povestea despre călătoria sa ca profesor și reflecțiile sale despre interacțiunile cu elevii și colegii, trecând prin medii de predare cu provocări diferite. Pentru că, așa cum spune chiar ea: „N-am fost profesorul care sunt acum dintotdeauna. Timpul își spune cuvântul și învățăm din greșelile noastre, învățăm de la cei din jur și important este să fim atenți la ceea ce se întâmplă și să vrem să facem ceva mai bine”.  

Școala adevărată de profesor a făcut-o în anii de predare de la Perșani, un sat situat între Codlea și Făgăraș. Pentru că pregătirea pedagogică din facultate nu s-a dovedit de prea mult ajutor, Cristina a testat și adaptat constant abordările de predare a noțiunilor matematice. 

A primat constant feedback-ul pe care îl primea de la elevi: a păstrat și îmbunătățit activitățile care dădeau roade și a renunțat sau schimbat pe cele care nu aduceau cunoaștere elevilor. „Acolo, la țară, nu aveam copii foarte performanți, chiar dimpotrivă, și am învățat foarte mult de la ei, pentru că m-au provocat foarte mult. A trebuit să fac anumite lucruri astfel încât și un copil care nu putea învăța ușor, să se simtă util și să facă ceva; am mers pe principiul că și copilul acela de la țară trebuie să aibă aceeași șansă ca cel de la oraș”.

După 18 ani de experiență la catedră, Cristina Ștefan subliniază câteva principii care o definesc acum ca profesoară de matematică.  

1. Abordarea intuitivă și adaptabilitatea 

Cristina are o abordare intuitivă în predarea matematicii și își adaptează metodele în funcție de nevoile și de nivelul de înțelegere al elevilor săi. Așa că depune un efort conștient în a-și cunoaște elevii, de a le înțelege provocările și oportunitățile. Este deschisă la adaptarea și îmbunătățirea continuă a metodelor sale, inspirându-se din experiența altora și din resursele disponibile. 

Cristina spune că este atentă la reacția elevilor și nu îi este teamă să schimbe și să explice elevilor când găsește căi mai bune. „În primul an de predare am predat volumul și aria laterală a cilindrului și mă ghidam atunci mult după manual. Am citit problemele, m-am dus în clasă și am scris pi ori r la pătrat înmulțit cu h și am început să fac calculele, înmulțind cu 3,14 și am tot făcut înmulțiri acolo. Am stat și m-am gândit că este complicat pentru copiii aceștia cu astfel de calcule - chiar eu făcusem o greșeală în clasă. Așa că am venit acasă și m-am uitat la răspunsuri și atunci am descoperit că nu-mi aduceam aminte că e acceptat răspunsul cu pi. Așa că m-am dus a doua zi în clasă, le-am spus copiilor ce am aflat și cum vom proceda mai departe”.  

Cristina experimentează mult: spre exemplu, elevii săi trebuie să construiască haine sau case din figuri geometrice, exerciții pe care le numește „geometria modei” sau „micul arhitect”. Își verifică și antrenează constant intuiția căutând surse de informare din care poate extrage idei potrivite pentru elevii ei. Așa a ajuns acum ca să predea lecția despre bisectoare folosind o foaie de hârtie pe care e desenat un triunghi și pe care elevii trebuie să o îndoaie.

Are multe idei practice care să apropie matematica de lumea fizică. Dar chiar și după 18 ani de experiență la catedră consideră că „bagajul cu practici educaționale nu este încă plin”. 

2. Promovarea gândirii critice și a învățării prin descoperire

Pentru a capta atenția și interesul elevilor, Cristina a înțeles că trebuie să depășească metodele tradiționale și să aducă un suflu nou în clasă. O prioritate este să ajute elevii să descopere în mod activ noile concepte și să facă conexiuni între diferitele aspecte ale matematicii. 

În loc să ofere răspunsuri directe, îi îndeamnă pe elevi să exploreze și să găsească soluții în mod independent, oferindu-le un mediu de învățare deschis pentru întrebări și reparare de greșeli. „Nu le dau eu răspunsurile... câteodată și titlul îl dau după ce vin ei cu răspunsurile,  îi las să le descopere... ei trebuie să înțeleagă de ce sunt lucrurile așa, de unde vin ele.” O lecție nouă vine întotdeauna cu explicații lexicale: de unde vine termenul, unde l-au mai întâlnit, cu ce seamănă etc.

Foto: Elevii din Ghimbav folosind instrumente de măsură la ora de matematică afară (arhivă personală)

Foto: Elevi la ora de matematică afară (arhivă personală)

Adaptează și folosește multe activități practice, precum „mate magazin” prin care elevii au folosit o serie de operații matematice cu fracții zecimale. „Trebuia să predau amplificarea și simplificarea fracțiilor. Am desenat pe tablă un dreptunghi. Am scris fracția 1/2,  dar am și împărțit dreptunghiul în două părți egale și am hașurat o parte. Am continuat cu 2/4 și, pe același desen am mai tras o linie pentru a împărți dreptunghiul în patru, pe urmă în opt și așa mai departe. Și ei au observat că partea hașurată este aceeași, că numărătorul și numitorul se înmulțesc cu același număr obținându-se fracții echivalente; le-am spus apoi că acest procedeu se numește amplificare și așa mai departe. Eu insist pe înțelegerea aceasta, de ce sunt lucrurile așa, nu le dau direct formula.” 

3. Construirea unui climat de învățare pozitiv

Înainte de învățare este conectarea. Mai degrabă intuitiv, urmând exemplele profesorilor ei preferați și chiar pe al tatălui său, Cristina a știut din prima clipă să se conecteze cu elevii ei.  Susține un climat de învățare relaxat și deschis, în care fiecare elev se simte în siguranță să-și exprime ideile și să pună întrebări. Ea subliniază importanța comunicării deschise și respectuoase între profesor și elevi, care menține un echilibru între autoritate și apropiere. „Întotdeauna am căutat să-i țin conectați cu mine, să nu fie în clasă un climat stresant, să nu le fie teamă să întrebe sau să facă ceva. Eu le permit să întrebe și să spună orice prostie le trece prin cap legată de subiectul pe care îl abordăm. Povestesc cu ei, vedem ce n-au înțeles, putem astfel să reparăm dacă știm ce nu este clar.” 

Atenția pentru fiecare copil își pune amprenta și pe modul în care își folosește timpul în clasă. ​​Preferă să le lase mai mult timp de lucru individual, pe caiet. „Stau la catedră și vin ei cu caietul ca să le corectez ceea ce au lucrat. Căci dacă aș scoate doar un elev la tablă, ar fi puțini care chiar l-ar urmări și ar lucra în clasă. Iar eu mai am o regulă: când eu vorbesc, nimeni nu scrie, adică nu scriu în caiete în timp ce eu explic, niciodată, ca să poată să mă urmărească, să poată să pună întrebări. După ce le explic, elevii mă întreabă ce nu le este clar, revin cu explicații. Doar după ce-am terminat, pot să scrie în caietele lor. Dacă nu reușesc să termine în oră, nu-i nicio problemă, le fac o poză, le pun pe grupul de Whatsapp, copiază când au timp”. 

4. Lucrul într-o comunitate de profesori

Cristina își amintește cu drag de primul său director de la Perșani, un om care îi aștepta în fiecare dimineață pe toți în ușă, gata să rezolve orice problemă. Această atmosferă de apropiere și deschidere la dialog a marcat începuturile carierei de profesor pentru Cristina. A avut grup de sprijin: „Nu existau probleme nerezolvabile”, mărturisește ea. „Dacă eram patru profesori în școală și trei aveam probleme, ne ajuta pe toți să ne rezolvăm problema. Și am învățat foarte multe de acolo și din abordarea domnului director care a indus un spirit de cooperare și ajutorare între noi, profesorii.”

Chiar și după plecarea de la Perșani, într-un nou colectiv, Cristina a rămas fidelă ideii de comunitate de profesori. Ea recunoaște valoarea formării continue și a colaborării cu alți profesori pentru a împărtăși idei și strategii eficiente de predare. 

„Eu sunt omul care colaborează. Știi cum e când sunt mai multe minți la un loc: iese ceva mai calitativ decât atunci când stai tu singur în bula ta și ai impresia că ești cel mai bun, cel mai tare, că tu faci cel mai bine. În momentul în care vezi ce mai fac și ceilalți, îți dai seama cum ar trebui să fie sau nu, ce faci bine, ce faci rău”.

În încheiere, am întrebat-o pe Cristina dacă a descoperit prin intermediul programului DataMathLab lucruri noi, pe care le-ar adăuga în bagajul ei de pedagog. 

A adus în discuție modul în care poate implica la ore toți elevii și ne-a mărturisit: „încă mai am de lucru la partea aceasta; pentru mine este un punct slab. Nu prea i-am lăsat să lucreze foarte mult singuri, sau în perechi și în grupuri. Acum, venind la cursul acesta mi-am dat seama că nu am știut exact cum s-o fac și m-am uitat și la Ariana [Ariana Văcărețu este profesor-trainer DataMathLab] și am văzut cât de multe lucruri poate să facă și cât de interesante sunt și cum le poate face”. 

Cristina mai are un motiv pentru care s-a înscris la DataMathLab: profesorii din școala ei lucrează într-un proiect transdisciplinar pentru clasele a cincea și a șasea și vor să conecteze aproape toate materiile în câte o activitate. Avea nevoie de perspective noi pentru a putea face față noului ei proiect, iar DataMathLab a ajutat-o să le vadă. Cristina subliniază în loc de încheiere: „Știi că, forțat și provocat, reușești să depășești niște limite și așa treci la nivelul următor, mai urci o treaptă. Odată atins acest nou nivel dai de alte provocări. Și uite așa tot urci. Sau… o iei de la capăt”.

Interviu de Anca Gaidoș
Februarie 2024

#DataMathLab este programul de formare profesională creat de Aspire Teachers cu sprijinul Romanian-American Foundation pentru a sprijini profesorii de matematică să-și îmbunătățească practicile astfel încât elevii să învețe să gândească matematic. Accentul este pus pe conectarea matematicii cu viața reală și pe dezvoltarea gândirii elevilor. Până în 2026, programul își propune să aducă o schimbare vizibilă în practica a 1 000 de profesori de matematică, cu impact direct pentru 100 000 de elevi.