Un protocol simplu pentru probleme grele, când tacticile de la clasă eșuează
Autor: Daniela Vasile, consultant educațional internațional, co-creator curs DataMathLab
În ultimii ani, profesorii raportează tot mai multe probleme de comportament al elevilor și, ca urmare, oferta de cursuri și cărți despre managementul clasei a explodat.
Revin mereu aceleași recomandări: plan de așezare în bănci, reguli/ contract educațional afișat, rutine de intrare-ieșire și tranziții, metode de captare a atenției (proximitate fizică, modelarea vocii), sisteme de puncte/ steluțe/ semafor, spațiu de autoreglaj, atenționări discrete și feedback rapid. Toate pot ajuta și, în multe contexte, chiar ajută.
Totuși, adesea ratăm esențialul: încercăm să reparăm o problemă cu strategii care au funcționat la alții, iar la noi rezultatele sunt fragile sau nu apar.
De ce? De cele mai multe ori, pentru că intervenim prea departe de cauză: aplicăm, de exemplu, soluții la nivel de mediu sau comportament (simptomele vizibile), dar ratăm cauzele reale, așezate mai adânc - în capacități, convingeri sau identitate.
Un cadru de diagnostic: nivelurile logice ale schimbării
Robert Dilts, autor și consultant in dezvoltare organizațională și Gregory Bateson, antropolog și lingvist, au dezvoltat un model care descrie cinci niveluri logice ale schimbării în învățare și comportament - adică cinci „locuri” unde poți interveni, așezate de la interior spre exterior:
Identitate (cine?) → convingeri & valori (de ce?) → capacități (ce?) → comportament (cum & când?) → mediu (unde?).
Schimbarea pornită dintr-un nivel interior se propagă spre exterior, însă inversul nu este, în general, valabil. De exemplu, o problemă de comportament nu se rezolvă durabil doar cu un alt plan de așezare în bănci. Cauza poate fi că elevul nu știe să rezolve sarcina de lucru.
Când soluția aleasă nu produce efectele dorite, coborâm la nivelul interior imediat mai profund și aliniem intervenția cu nivelul la care se află cauza reală. Foarte des cauza este distribuită pe mai multe niveluri și atunci o singură strategie, la nivelul cel mai interior, este cea mai eficientă.
Cadrul nivelurilor schimbării, utilizat cu succes în coaching și dezvoltare organizațională la nivel internațional, poate fi aplicat atât pentru elevi, dar este și un instrument de reflecție pentru profesori.
Oglinda profesorului
Înainte de a „repara” elevii, vă invit să verificați congruența propriilor mesaje: sunt acțiunile mele aliniate cu ceea ce spun?
Iată 5 întrebări practice, aliniate cu nivelurile schimbării, care pot ghida această reflecție:
1) Identitate: Cine sunt eu când intru în clasă?
Ce rol aleg sa exprim în relația cu elevii mei (exigent, facilitator, atotștiutor, partener în învățare, inovator)? Este important, pentru că identitatea mea influențează convingerea despre potențialul fiecărui elev, care influențează modul in care interacționez cu el.
Micro-ajustare (2 săptămâni): alege și numește explicit rolul asumat (de exemplu, ”Sunt facilitator”):
Definește ce înseamnă acest rol pentru tine (de exemplu, a fi facilitator înseamnă sa susții autonomia si colaborarea elevilor creând un mediu propice de învățare învățării active si colaborative).
Marchează zilnic un comportament care confirmă acest rol (de exemplu, pune o întrebare deschisă în fiecare lecție și folosește rutina „gândiți–lucrați în perechi–comunicați” ).
2) Convingeri & Valori: De ce fac ceea ce fac?
Care e „de ce”- ul meu operațional? (ex.: ”toți pot progresa dacă modelez pașii”; ”comportamentul este comunicare, nu etichetă fixă”). Ce convingeri mă trag înapoi? (ex.: unii elevi pur și simplu nu pot”)
Micro-ajustare (2 săpt.): susține explicit în limbaj + gesturi o convingere dorită (evidențiază progresul elevului pe strategie, fără etichete).
3) Capacități — Ce știu să fac (eu, ca profesor)?
Care este repertoriul meu de strategii și abilități și ce am predat elevilor? (ex: pornirea sarcinii, cererea de ajutor, notarea ideilor, dialogul în perechi)?
Micro-ajustare (2 săpt.): alege o micro-abilitate, o modelezi, o exersați scurt zilnic, dai feedback țintit.
4) Comportament — Cum și când acționez?
Ce fac efectiv în primele 5 minute (instrucțiuni oral și/sau în scris, task de start, timer)? Cât timp de așteptare ofer după întrebare? Cum structurez tranzițiile?
Micro-ajustare (2 săpt.): standardizează „primele 5 minute” (task de start de 2 min + instrucțiuni scrise + timer) și urmărește impactul.
5) Mediu — Unde are loc învățarea?
Cum arată planul de așezare în bănci, circulația mea în sală, vizibilitatea materialelor, nivelul de zgomot? Ce semnal unic de atenție folosesc? Sunt regulile și rutinele vizibile?
Micro-ajustare (2 săpt.): repoziționează strategic 2–3 elevi, instituie un semnal unic și o rutină de intrare; notează efectele.
Mini-protocol de intervenție (util pentru orice problemă observată)
Observă specific, fără judecăți: „În ultimele 3 ore, X a întrerupt de 7 ori.”
Localizează nivelul probabil: e mai mult despre mediu/comportament sau despre capacități/ convingeri/ identitate?
Alege 1–2 acțiuni potrivite nivelului identificat.
Testează 2 săptămâni; dacă nu apare progres, coboara un nivel mai înăuntru.
Documentează & cere sprijin (diriginte/ echipă/ consilier).
Un exemplu de nealiniere (mesaje contradictorii)
Când îi spui unui elev că crezi în el, dar îi oferi cele mai ușoare sarcini și îl întrebi doar lucruri elementare, mesajul verbal spune „poți”, dar mesajul identitar (transmis prin alegerile tale) spune „nu mă aștept la mult”.
Recalibrare: nu alege cele mai ușoare sarcini, predă micro-capacitățile care lipsesc și fă vizibil progresul (pași/criterii, feedback pe strategie).
Exemplu aplicat: elevul care întrerupe ora și evită sarcinile scrise
Comportamentul este vizibil: elevul deranjează ora, nu este atent, vorbește neîntrebat.
Întrebarea corectă: care este cauza? Iată posibile cauze și intervenții prin prisma nivelurilor Dilts:
| Nivel | Cum se vede | Ce încerc? |
|---|---|---|
| Mediu | Așezare lângă colegi foarte vocali, materiale nepregătite, tranziții confuze. | Repoziționare, rutine vizibile de intrare (materiale pregătite, timer), semnal unic de atenție, instrucțiuni și în scris, și oral, proximitate fizică. |
| Comportament | Întreruperi cu glume, replici peste colegi, ridicări fără permisiune. | Definește comportamentul dorit („ridic mâna, aștept semnal”), corecții scurte și private. |
| Capacități | Nu știe să pornească sarcina, să-și organizeze notițele, să ceară ajutor. | Predare explicită de micro-abilități (ex. cum pornesc, cum iau notițe, cum cer ajutor), metode „gândește-lucrează în perechi-comunică”; fișă simplă de auto-monitorizare. |
| Convingeri & Valori | „Nu sunt bun”, „nu are rost”, „dacă glumesc, sunt cool”, „proful are ceva cu mine”. | Recadrări scurte și feedback pe strategie și progres („ai folosit schema, ți-au ieșit 3/5 pași - progres clar”); țintă mică de progres pe 2 săptămâni, vizibilă; „micro-contract” de învățare. |
| Identitate | „Eu sunt clovnul clasei / ‘băiatul-problemă’ / ‘nu sunt genul care învață’”. | Rescrierea narațiunii prin roluri prosociale (asistent al profesorului, responsabil materiale), sarcini cu vizibilitate publică, evidențierea comportamentelor care contrazic eticheta („azi ai susținut colegii — exact asta face un lider bun”). |
Practic: dacă intervențiile la nivelurile mediu/comportament nu funcționează, coboară la capacități; dacă nici acolo, explorează convingeri → identitate. Invers, când lucrezi identitate, efectele se văd spre exterior.
Cum se leagă de mentalitatea de creștere (growth mindset)
Mentalitatea de creștere a lui Carol Dweck se situează în modelul Dilts la nivelul convingeri & valori: credința că abilitățile se dezvoltă prin efort și strategii potrivite. Aceasta devine cu adevărat utilă dacă o legăm de:
Capacități: învăț explicit cum fac (pași, modele, exercițiu ghidat);
Mediu: structuri clare, semnale de atenție, rutine sigure;
Identitate: roluri și narațiuni care împuternicesc.
Altfel, mesajul „încearcă!” rămâne fără ancore și progresul nu prinde rădăcini în comportament și atitudine, așa cum arată cercetările Dweck (2019). Considerăm, deci modelul Dilts mai util in a defini strategii specifice cauzei care a generat situația pe care vrem sa o schimbăm.
O listă practică
Unde e problema? Ce văd (comportamente), ce lipsește (capacități), ce se crede (convingeri), cine ce devine (identitate), unde se întâmplă (mediu)?
Alege maximum 2 acțiuni/ 2 săptămâni. Dacă nu apare progres, mergi un nivel mai înăuntru.
Verifică congruența mesajelor: nu spune „cred în tine” în timp ce alegi doar sarcini ușoare pentru acel elev.
Începe cu oglinda. O ajustare interioară + una exterioară, urmărite 2 săptămâni, schimbă terenul de joc.
Folosim acest model în programul DataMathLab pentru a ajuta profesorii de matematică să experimenteze productiv în clasele lor, astfel încât matematica să devină accesibilă și relevantă pentru toți elevii.
Programul este un laborator de astfel de intervenții aplicate, în care profesorii sunt experții claselor lor și, cu ghidaj și feedback de la colegi și formatori, pot identifica soluțiile potrivite pentru problemele lor.
Detalii despre DataMathLab găsiți aici
Autor: Daniela Vasile
Publicat inițial pe Edupedu.ro (25 august 2025), revizuit și înnoit aici pe 30 septembrie 2025
Bibliografie
Gregory Bateson, Steps to an Ecology of Mind, University of Chicago Press, 2000 (ediția originală 1972)
Robert Dilts, Logical Levels of Change / A Brief History of Logical Levels, n.d.
Carol S. Dweck, “Mindsets: A View from Two Eras”, Perspectives on Psychological Science, 2019
Education Endowment Foundation, Improving Behaviour in Schools: Guidance Report, 2019
Brandi Simonsen, Sarah Fairbanks, Allison Briesch, Diane Myers, George Sugai, “Evidence-based Practices in Classroom Management”, Education and Treatment of Children, 2008