„Menirea mea e să fiu în școală” - Daniela Buna

• Daniela și-a urmat mereu pasiunea pentru meseria ei, indiferent de provocările întâmpinate.

• Îi place să facă învățarea prin proiect, fiindcă elevii învață cum să colaboreze și astfel își descoperă abilitățile.

• Daniela spune că tranzițiile din cei 18 ani de experiență i-au demonstrat mereu că „menirea mea e să fiu în școală, mă simt mai mult învățătoare decât celelalte roluri din viața mea.”

Daniela a predat în opt școli în 18 ani de carieră. Spune râzând că s-a specializat în predarea la clasele a II-a și a III-a. Schimbările au avut la bază motive personale, când a ales să aibă grijă de bunica ei din județul Buzău și s-a transferat la școala din satul Bâsceni. Dar și profesionale, când a simțit că nu poate construi alături de conducerea școlii. 

A făcut Liceul Pedagogic în Ploiești și spune că i-ar fi plăcut să învețe și lucruri practice, dincolo de tehnici și metodică. În primul an, când o colegă a întrebat-o dacă a făcut planificarea consilierii cu părinții, Daniela a mers la directoare să o întrebe „cum adică să consiliez eu părinții? Mi se părea ciudat fiindcă eram tânără și nu concepeam să îi consiliez pe părinți”. A fost ghidată cu răbdare prin hățișul legislativ al sistemului de educație, iar astăzi spune că „doamna director de la Școala Nicolae Iorga a fost mentorul meu în primii trei ani în învățământ.” 

Gândul că ar ajuta profesorii debutanți este motivul pentru care a ales să facă parte din echipa profesorilor din Aspire Teachers care au construit harta competențelor la matematică, un instrument-pilot pentru învățători. „Liceul Pedagogic ne-a învățat foarte mult ce ține de metodică, de predare, dicatică, mijloace, teorie, pedagogie didactică. Dar nu mi-a spus nimeni că primul lucru pe care trebuie să-l fac atunci când termin liceul e să citesc programa școlară, fiindcă acolo găsesc competența pe care vreau să o dezvolt.”

Călătoria prin mai multe comunități educaționale în care și-a căutat locul

După trei ani în Ploiești, în 2009 s-a transferat la școala din comuna Chiojdu, județul Buzău, ca să o îngrijească pe bunica ei. În cei cinci ani petrecuți în mediul rural s-a simțit valoroasă. În urma inspecțiilor i se spunea că se vede pasiunea pentru copii, „că am har”. Avea puțini elevi, maximum 15, școala nu avea dotările necesare și nici sistem de încălzire pe timp. Elevii stăteau îmbrăcați cu hainele groase pe timp de iarnă, dar toți doreau să învețe știind că doar prin educație pot ieși din comunitatea în care trăiesc. 

În 2014 s-a reîntors în Ploiești, fiindcă urma să-l înscrie la grădiniță pe fiul său, Eduard. Ea și soțul său aveau apartament în oraș și se gândea că-i limitează universul dacă ar fi rămas în sat. „Eu am crescut la țară până la 14 ani, voiam să fac dansuri și nu aveam unde, îmi doream să merg la înot și nu aveam unde. Mă gândeam că peste ani, Eduard ar fi putut să mă întrebe de ce nu am stat în Ploiești, deși aveam casă.” 

Foto: Arhivă personală Daniela

S-a titularizat în 2016, când a ajuns să predea la Colegiul Național Pedagogic „Regina Maria” din Ploiești. A primit o clasă de pregătitoare cu elevi minunați și părinți cu care a colaborat îndeaproape. Dar pentru Daniela au fost doi ani dificili deoarece conducerea școlii nu i-a susținut proiectele și inițiativele. Cerea aprobare pentru activități similare cu ale altor profesori, dar nu primea acordul. „Ajunsesem să am un nod în stomac când intram în curtea școlii.” 

Efectul celor doi ani a însemnat izolare de colegii săi și scăderea încrederii în propriile forțe. E și motivul pentru care s-a alăturat comunității Aspire Teachers, unde a descoperit oameni „care au curaj să încerce din nou când le este greu și să învețe constant din experiența lor.” În paralel, s-a înscris și în programul Teach for România. Avea nevoie de confirmarea că își face meseria bine. „Aveam impresia că nu mai știu să lucrez în echipă, nu mai intram în cancelarie, mă izolasem.” 

Pe lângă neîncredere, Daniela a simțit că a dezamăgit elevii de etnie romă de la școala mărginașă din Ploiești cărora le-a fost învățătoare doi ani. Avea colegi care îi scriau, „cutare a abandonat școala după ce ai plecat.” Remușcările erau și mai mari când se întâlnea cu foști elevi din acea școală. „D. a fost lăsat repetent și a renunțat de tot la școală. M-am întâlnit cu el la piață că muncește acolo. E manipulant. Mi-a zis: «doamna, m-au lăsat repetent după ce ați plecat.»”

Daniela stătea cu elevii peste program și le explica cu răbdare când nu înțelegeau. Crede că fiecare elev are niște predispoziții, iar rolul profesorului e să le descopere și să le încurajeze. Nu crede că a lăsa corigent sau repetent e soluția, dimpotrivă. Pentru unii elevi, dacă provin și din medii defavorizate, o astfel de experiență poate însemna încheierea legăturii cu sistemul de educație. Deși trecuse de toate probele la Teach for România, venise pandemia și lucrurile erau incerte. 

„Menirea mea e să fiu în școală”

S-a transferat la Școala „Sfânta Vineri” din Ploiești, unde a primit o clasă de a II-a. A fost prima generație de elevi pe care a dus-o până într-a IV-a. Spune că cel mai mare progres a fost să vadă elevii timizi ridicând mâna că vor să iasă la tablă, sau că aveau încredere îi ei înșiși și acceptau să citească cu voce tare de față cu colegii: „vreau la tablă să mă testez, doamna”, auzea Daniela deseori. 

Le-a creat rutine de învățare și i-a asigurat că pauzele ei sunt timp pentru a-i asculta, dacă vor să-i spună ceva ori să le explice din nou dacă nu au înțeles. De primul Crăciun împreună, i-a adunat pe toți în jurul bradului din clasă. Daniela le-a zis despre experiențele ei anterioare și că se bucură că le este învățătoare. Le-a oferit diplome și le-a spus la ce sunt buni fiecare, că abilitățile îi fac speciali și fiecare are un aport la diversitatea colectivului. „Le spuneam că tu ești pictorul clasei, tu faci bine cutare lucru, pe toți i-am complimentat și le-am subliniat calitățile. Le-am spus cum e minunat fiecare.” În urma discuției, elevii au fost mai apropiați, iar ea a simțit că și-a găsit locul după ani de tranziție.

Vara trecută, Daniela a descoperit cadrul de planificare Understanding by Design în comunitatea Aspire Teachers. În noul an școlar, l-a pus în aplicare printr-un proiect integrat cu aplicabilitate la civică, istorie și geografie. De altfel, geografia este o pasiune a Danielei: după Liceul Pedagogic din Ploiești, a făcut Facultatea de Geografie în București. Pentru proiect, a împărțit elevii în 5 grupe și fiecare avea sarcini clare. Pentru educație civică au mers prin instituțiile din Ploiești, iar în urma vizitelor, au făcut un set de reguli de purtare. Pentru partea de istorie, elevii au vorbit cu părinții și bunicii despre trecutul lor în oraș, iar la geografie au făcut o hartă a străzilor vechi ce poartă istoria municipiului. „În pauză era un furnicar de resurse aduse și colectate de ei. Îi auzeam cum se încurajau și le spuneau celor care nu voiau să mai lucreze: hai că poți și tu.” 

Anul trecut, au făcut și un proiect eTwinning când au interacționat cu elevi din Turcia și Ucraina. De ziua limbilor europene, pe 26 septembrie, au ales să traducă expresia „Mulțumesc prietene!” în toate limbile țărilor din Uniunea Europeană pe care au arătat-o online colegilor din țările vecine.

Tot în cadrul proiectului european, au împărțit cu colegii ucraineni și turci metodele lor de a face compost. Fiecare a adus de acasă coji de ceapă, de cartofi și alte legume, cu scopul de a arăta diversitatea metodelor de hrănire a pământului. Au construit și spații de hrănit păsările pe care le-au amplasat în copacii de lângă școală, tot din dorința de a face activități practice și de a descoperi diversitatea culturală.

Fiind pandemie, Daniela a simțit nevoia să aibă o dezbatere cu ei despre ce e bine și ce nu să facă pe Internet. A proiectat un video dintr-o campanie a organizației Salvați Copiii despre siguranța în mediul online. Așa au descoperit că Internetul oferă răspuns la orice, însă e necesar să știe cum să îl caute și să aibă grijă când navighează. De altfel, pandemia a fost și o etapă de învățare accelerată pentru Daniela. Folosea Zoom, dar nu cunoștea aplicații și tehnici de predare online. „Vara trecută nu am făcut nimic decât să descopăr aplicații, să-mi adun resurse pentru cum să predau online.”

Începutul școlii în curte, cu plantare de copaci

În toamnă va avea o clasă pregătitoare formată din 22 de elevi. Abia așteaptă să-i cunoască și să aibă prima generație pe care o duce la capăt. 

Daniela plănuiește ca în primele 10 zile de școală să facă activitățile doar în curtea școlii, „vom învăța experiențial și după acele zile vom face o petrecere. Vreau să plantăm și un copăcel care să crească odată cu ei, un salcâm sau un prun.” 

După 18 ani, Daniela își măsoară succesul prin progresul pe care îl vede în elevi, încrederea cu care colaborează, lejeritatea cu care își exprimă gândurile sau relaxarea cu care vor să iasă în fața clasei, la tablă, sau să-și susțină ideile de față cu colegii. Le vade în dinamismul orelor și spune că liniștea o sperie, „e semn de neîncredere sau absență. La mine nu va fi niciodată liniște, să înveți nu înseamnă să fie liniște.” Ea tocmai asta a urmărit să facă în fiecare școală: să creeze colaborare.  

Dacă ar fi un singur lucru pe care și-l dorește să-l vadă în elevi când termină clasa a IV-a, este să descopere fiecare cum are loc învățarea pentru el. „Vreau să văd că descoperă ceva despre ei.”

În clasa a IV-a, un grup de elevi din clasa ei au fost singurii din școală care și-au ales gramatica limbii române la opțional. A fost surprinsă și i-a întrebat care e motivul: „vrem să facem matematică fiindcă suntem buni și că ne place, dar simțim că lăsăm în urmă româna. Am rămas uimită, nici eu n-aș fi știut să răspund așa.”

Motivația de a continua mereu, indiferent de obstacole, vine de la copii, spune Daniela. Când pleacă de la școală, indiferent că e într-un sat, la periferia sau în centrul orașului, își amintește care e misiunea ei. Iar azi, cu câteva zile înainte de a începe școala alături de o nouă generație, Daniela spune că în cei 18 ani și opt școli schimbate simte că „menirea mea e să fiu în școală, mă simt mai mult învățătoare decât celelalte roluri din viața mea.”